inveterat, -ă
Parte de vorbire: adj.
Etimologie: (fr. invétéré, lat. inveteratus, it. inveterato)
Etimologie: (fr. invétéré, lat. inveteratus, it. inveterato)
1. învechit în rele, vicios, pervertit.
2. (despre vicii, defecte etc.) înrădăcinat, încarnat.